Apele intregesc intotdeauna frumusetile naturii, dar si marginimile oraselor,in cazul nostru, Adjudul,un tirg vechi de pe vremea lui Stefan Cel Mare,atestat in cronicile vechi ale Moldovei,fiind la raspintia dintre drumurile tirgovetilor din Ardeal, N.Moldovei,si vechile cetati ale lui Stefan cel Mare.

Coborind spre Bucur (esti ) drumul vechilor pastori si negustori,ducind si aducind tot felul de marfuri ce porneau din sud de la Dunare si mai spre sud-est din portul Constanta,obositi de incarcatul marfii direct de pe corabii,poposeau la hanurile Adjudului, fiind situat la jumatatea distantei intre N si S Moldovei.

Un popas binevenit si astazi,pentru cei ce tranziteaza Moldova. Fiind imprejmuit de cursurile celor doua riuri: Siret si Trotus, Adjudul da o nota aparte peisajului subcarpatic. In zilele de vara toride cind caldura devine o bariera in calea altor activitati,oamenii coboara fericiti spre malurile racoroase si umbroase,ale riurilor.  Acum intreprinzatori, prieteni ai tuturor, amenajeaza pe malul estic al Siretului stranduri imprejmuite de un nisip fin, locuri ptr pescuit sportiv,cabanute, locuri de joaca ptr.toate virstele.!

La sfirsit de saptamina,vezi deja de la departare fumul subtire si simti mirosul gratarelor incinse,avind diverse arome,intrecindu-se parca sa faca hrana cea mai gustoasa,stropita din plin,cu vinurile aromate ale podgoriilor renumite din Vrancea. Harmalaia copiilor nu deranjeaza acum pe nimeni, ba chiar umple sufletele de o bucurie parinteasca,launtrica,fireasca.!  Spre seara,mai toti pleaca obositi de belsug,spre casele lor.  Dar citiva prieteni,care mai au multe de discutat,soarele fiind deabia spre asfintit,merg si la o bere rece,pe terasa Pensiunii Ovidiu,loc in care multitudinea florala iti bucura simturile nebanuite,o adevarata atractie a naturii!. Desi nu a trecut mult timp de cind ne-am intrecut in arata preparatelor de gratar,parca iarasi simti un gol,lipseste ceva de la masa.! Da,vad pe masa vecina, mincaruri de casa si deserturi,cum le facea mama,cind eram copil si nu ma pot abtine.
Felinarele sau aprins de mult si nu e frumos sa pleci ultimul.! Dar parca am radacinile acolo sub scaunul moale si trag de mine ca sa ma urnesc spre casa.! Mai sa fie…!  Ce zi, ce vara,asa viata mai da.! Dar vara trece..! La vreme rea nu ne temem,.. mai are Ovidiu o crama cu toate bunatatile,sapata adinc,in sufletele noastre.!

Cind coboriti din munti ,mai treceti si pe la noi.
Gazdele nu va vor dezamagi niciodata. Si apai nu degeaba esti cutezator tre’sa-ti placa sa ai cit mai multi prieteni,peste tot,altfel esti ca padurea fara vietati..frate.!

O.C.

849total visits,2visits today

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *